contratimp

stateam zilelea astea si ma uitam la fi-mea.si ma gandeam ce bine de ea. fara griji, fara probleme, cand vrea mancare i se da , e spalata cand plange. dar culmea cand suntem copii vrem sa fim adulti , sa fim independenti liberi credem noi, sa facem ce vrem. cand ajungem adulti si independenti, asa zis, si deloc liberi vrem sa fim copii caci in copilarie era liberi cu adevarat. cand suntem copii mereu e luam de parinti si ii consideram mari nostri dusmani, dar cand avem copii realizam ca de fapt parinti nu ne vroiau decat binele si incepem sa ii apreciam , de cele mai multe ori prea tarziu si prea mandri sa mergem sa le recunoastem in fata si sa le multumim. cati dintre noi a mers la parinte sa-i recunosca si sa le multumeasca pentru tot ce a facut. de ce zic ca suntem mereu in contratimp? pai cand ploua nu ne place, vrem soare, cand e soare nu ne place vrem ploaie sa racoreasca, cand e vara ne plangem ca vrem iarna, dar cand vine iarna abia asteptam vara. cand suntem tineri si neinsurati vrem sa ne casatorim, dupa nunta jinduim dupa perioada burlaciei. in timpul anului asteptam vacantele iar dupa 2 saptamani de vacanta si ajungem acasa zicem "ce bine e acasa". daca suntem inalti nu ne place ca ne gasim greu pereche, daca suntem mici zicem daca eram mai inalt ce bine era. oricum am fi nu suntem multumiti de cum aratam, mereu zicem daca faceam aia poate eram mai departe. cred ca e in firea omului sa nu fie multumit de ce are si cum e, dar mereu dupa zicem daca aveam mintea atunci de acum ce as fi facut. de ce nu suntem in stare sa ne bucuram de moment sa fim fericiti de statul nostru de copil in copilarie, de adult la vremea lui, fara sa incercam la batranete sa recuperam. apropo am observat diferentele dintre tati si bunici e imensa, nu incape diferenta. toti tati sunt usor distanti si mai indiferenti pe cand bunici sunt mult mai afectosi. de fapt e vorba ca constientizeaza ce au pierdut ca parinte si vor sa recupereze.